Dragii mei pasionați de muzică, elevi, părinți și profesori,
În acest articol vă voi prezenta câteva dintre metodele cu nivel progresiv de dificultate pe care le-am descoperit în cursul anilor de când sunt profesor de pian și care vă vor face mai ușoară tranziția către așa-numita Marea Muzică.
Așadar, numărul 1 (este de mulți ani deja în repertoriul copiilor și adulților începători pe care îi învăţ să cânte la pian):
EASIEST PIANO COURSE de JOHN THOMPSON
Partea întâi a acestei metode este foarte bună pentru că introduce notele treptat, duratele de la cea mai mare până la pătrimi (adică duratele care au o bătaie = un număr întreg), optimile apărând în volumul 2. Deci timp de adaptare suficient. Apoi introduce noțiunea de frază muzicală, care are de obicei 4 măsuri și care este echivalentul propoziției din punct de vedere gramatical. Exemplu pe înțelesul unui novice într-ale muzicii: Mama cântă frumos la xilofon. Un punct forte îl reprezintă acompaniamentele deosebite (sună foaaarte bine) pe care John Thompson le-a făcut pentru aproape fiecare piesă muzicală din volumul întâi, acompaniamente pe care le pot face profesorii, părinții cu puțină experiență de citit și cântat, apoi chiar copii… când mai cresc. Cartea este frumos colorată, cu personaje de care copiii, totuși, nu s-au atașat, însă incomparabil superioară din toate punctele de vedere Micii metode de pian a Mariei Cernovodeanu. Ca minus: linia melodică nu este foarte atrăgătoare pentru copiii inventivi, activi, nerăbdători să scoată din mâinile lor minuni muzicale. Dar reprezintă un bun punct de pornire. Foarte bună pentru elevii adulți care sunt la început de drum și cărora dorești să le explici cât mai multe noțiuni muzicale. Și cum textul muzical are linii melodice simple, cu puține note, dar cu acompaniamentul savuros asigurat de profesor, poți să fii atent ca elevul să înceapă să aibă postura naturală la pian (atenție! nu poziție, ci postură, căci nu există o ipostază fixă, standard, de a sta la pian). Recomandarea mea este să aveți metoda lui Thompson și în engleză: aveți posibilitatea să învățați termenii muzicali de bază. O ultimă recomandare: aș cumpăra această metodă cu cd, cel de acum e bine făcut spre deosebire de ediția de acum câțiva ani.
2 – PIANO WORLD BOOK: JOANNA MacGREGOR este o pianistă de jazz și de muzică așa numit cultă, șefă de catedră a secției de pian a Colegiului Regal de Muzică din Londra. Metoda ei, Piano World Book, este ilustrată pe placul copiilor (mie nu îmi place deloc stilul), are niște personaje care merg să salveze lumea muzicii, bineînțeles cu ajutorul copiilor. Partea faină este că poți învăța muzica de jazz foarte ușor, ba înveți și Mozart, reprezentantul muzicii clasice în carte, deci este inteligent făcută:
3 – A DOZEN A DAY de EDNA MAE BURNAM
A fost un om și un pedagog extraordinar, chiar vă recomand să citiți despre ea pe Wikipedia. Metoda “A dozen a day” nu este tocmai potrivită pentru începătorii mici, însă ce este minunat la ea? Traduce muzica prin desene care ilustrează diferite acțiuni obișnuite, zilnice, de-ale noastre: mersul, țopăitul, alergatul, spălatul pe dinți. Prin urmare, dintr-o dată, muzica nu mai este un limbaj abstract, ci unul pe care putem să îl înțelegem mult mai ușor:
4 – Am aflat de ȘCOALA PIANISTICĂ PRIETENOASĂ, metoda doamnei AGNES LAKOS, la lansarea căreia am avut bucuria să particip. O muncă pedagogică și psihologică de o viaţă , experiența lui GYORGY ORBAN, un compozitor și aranjor care care lucrat strâns cu doamna Lakos la modul: nu, asta este prea grea pentru copii aranjeaz-o diferit , dar nu strică esența muzicii (ceea ce se întâmplă la Thompson în volumele gen Marii clasici, Beatles, etc, simplificare până la cotor a muzicii). Metoda este şi ilustrată superb, cel mai frumos dintre toate. Cd-ul este interpretat de către elevii profesoarei (majoritar cântate de două fete de 7 și 12 ani, ea voia sa se facă neurochirurg pe atunci, care au cântat și la lansarea metodei). O metodă deosebită, potrivită pentru copii de 5, 6, 7 ani în sus, oferă o experienţă măcar similară unui John Thompson -Part One:
5 – ACCENT ON MAJORS : Aceasta este una dintre multele compoziții/metode lui WILLIAM GILLOCK, supranumit Schubert al muzicii pentru copii. Nu este ușor, adică trebuie să ai o bază muzicală și o tehnică de citire la prima vedere, însă este MINUNATĂ pentru că îmbină perfect lecția nouă de învățat cu arta de a compune:
6 – MIKROKOSMOS de BÉLA BARTÓK : Crème de la crème în ale muzicii/ metodelor pentru pian. Este o metodă în 6 volume pe care Bartók (născut la Sânnicolau Mare, da, e de origine română), pianist foaaarte bun, culegător de folclor românesc, compozitor genial a scris-o pentru fiul său, Peter, care pe atunci avea 9 ani. Peter l-a rugat pe tatăl său să-l învețe să cânte la pian, Belá a acceptat într-un final și iată că avem o metodă cu nivel de dificultate mediu spre piese de concert care pot fi cântate pe orice mare scenă de concerte (recitaluri, mai corect). Putem învăța ce înseamnă un ambitus, o linie melodică, o frază muzicală, cum controlăm degetele, palmele, mâinile , brațele, corpul în funcție de compoziția respectivă, învățăm să respirăm asemenea unui cântăreț, să anticipăm . Învățăm compoziție de la A la Z, temeinic și cu inspirație. Așa cum titlul o spune, Mikrokosmos reprezintă cosmosul celor mici prezentat în piese miniatură, deci esență de parfum în sticle mici:
Vă recomand şi o postare video pe care am făcut-o pe această temă:
Și pentru că sunt profesori, elevi, studenți sau părinți care mă întreabă care este părerea mea legată de exercițiile lui HANON: mi s-au părut de mică a fi moartea pasiunii muzicale, a rafinamentului minții, sufletului și al mâinii, a dorinţei de a face cu adevărat muzică și chiar cred că sunt lipsite total de creativitate. Muzica şi tehnica sunt indisolubil legate, scopul este Muzica. Deci, logic vorbind, voi deveni mai muzical făcând Hanon? Nu, ci voi lucra mușchii asemenea unui halterofil mai degrabă decât asemenea unui balerin, de exemplu, fără pic de graţie şi originalitate. Care este corpul pe care îl consideri a fi mai expresiv (nu am zis mai frumos, nu judec): pe cel al halterofilului sau pe cel al balerinului? Așa si cu Hanon. Am fost bucuroasă să citesc din propria sa carte că Barenboim detestă Hanonul, şi la fel ca mine consideră că dacă tot vrei să iţi lucrezi măiestria şi expresivitatea mâinilor, fă-o cu studiile de Chopin, Liszt, Debussy, etc. Nu poți, fă-o cu Czerny (dar nu atât de nemuzical şi tehnic cum adesea se face în școlile de muzică), descoperă studiile de Liszt pe care le-a scris la 14 ani (încă se simte influența profesorului său, Carl Czerny). Eu așa aș face… sau fă “A dozen a day”, da, este metodă de pian. Le poți transpune și iți asigură o bază de improvizație și compoziție pentru tehnica pianistică. ”
Lista rămâne deschisă, însă aș termina acest articol astfel: orice compozitor (de la mic la renumit) poate deveni o metodă excelentă pentru a face muzică sau a te forma ca muzician, amator sau profesionist în devenire. Așa că explorează, ascultă, citește, reconstituie și aprofundează tot ce cauți și găsești.
Vă doresc drum muzical plin de în-cântare! 🙂
Foarte faina lista. Folosesc si eu constant primele doua carti si Bartok-ul. ? O prefer pe cea a Joannei MacGregor, pentru ca introduce concepte importante din primele lectii, fara sa para nimic fortat. De asemenea, are acompaniamente foarte faine pentru elevi. Cea a lui Thompson introduce conceptele mai treptat si prefer atunci cand simt ca elevii nu pot procesa prea multe informatii dintr-o data.
As recomanda si Alfred’s Basic Adult Piano Course pentru adulti. Eu o folosesc uneori si cu elevii mai mici. Introduce acordurile destul de devreme si are piese foarte cunoscute, ceea ce ii face pe multi elevi sa fie mult mai determinati.
Multumesc, Greta!