Să găsesc diezul sau bemolul unei note nu este floare la ureche, doar dacă floarea mea are țepi.
Da, ai văzut şi citit bine. Este ca atunci când erai mic şi te încurcai să deosebeşti stânga de dreapta. Unii dintre noi se mai încurcă şi-acum, să ştii.
Să ajungi să nu mai încurci alterațiile unei note pe claviatură cere… exercițiu constant şi nişte ponturi din partea mea.
Îți voi da şi explica ponturile imediat după ce vei vedea clipul de mai jos.
● Aşadar, aşa cum ți-am promis mai sus, iată pontul numărul 1:
Rosteşte cu voce tare, pe rând, cuvintele “DIEZ”, “BEMOL”, repetă-le de mai multe ori în timp ce te şi le asculți.
Care dintre cele două cuvinte se aude mai înalt, mai sus, sau invers, care dintre cele două cuvinte se aude mai aşezat, mai jos, diez” sau “bemol”?
Aha, ți-ai răspuns singur!
Diezul se aude mai sus, deeeeci îl vei găsi pe claviatură la dreapta față de nota naturală, iar bemolul se aude mai jos, ca atare pe claviatură îl găsesc la stânga față de nota naturală.
Pssss! Da, da, tot tu! Unde şi cât la stânga sau la dreapta?
Întotdeauna diezul sau bemolul unei note naturale îl voi găsi pe cea mai apropiată clapă din dreapta (#) sau din stânga (b) notei naturale (nota naturală = clapa albă), indiferent că va fi clapă albă sau neagră.
● Hai să îți dau pontul numărul 2, preferatul meu:
Când spunem literele alfabetului, care literă vine înainte, B sau D? Exact, B vine înaintea lui D şi, clar deja, D vine după B.
B de la Bemol vine înaintea notei naturale.
D de la Diez vine după nota naturală.
Pam, pam, simplu, nu-i aşa?!
● Pontul numărul 3 are de-a face cu denumirea alterațiilor în limba engleză (semnificație), respectiv în limba germană (fonetică).
Bemolul în limba engleză se numește “flat”, deci lăsat, mai jos, gândeşte-te la “flat tire” = pana de cauciuc. Aşadar sunetul “lăsat în jos” se face în stânga notei naturale.
Diezul în limba engleză se numeşte “sharp” şi se traduce prin “ascuțit”. Pe claviatură ascuțit înseamnă că voi cânta nota cu diez mai sus, deci la dreapta față de nota naturală.
în limba germană adaugi un “es” notei cu bemol şi “is” notei cu diez.
Rosteşte de mai multe ori, ca mai sus: “es”, “is şi ascultă care dintre cele două silabe se aude mai jos (stânga), respectiv mai sus (dreapta). În acest fel vei cânta corect “es”= bemol – în stânga notei naturale, respectiv “is”= diez – în dreapta notei naturale.
În încheiere îți împărtăşesc cum îmi place să mă gândesc la bemolul şi la diezul oricărei note, anume ca la cele două aripi ale unui înger.
Îngerul este nota naturală, iar la stânga aripioara Bemol, iar la dreapta aripioara Diez.
Nota finală: fie că eşti părinte sau profesor de pian, de teoria muzicii, asigură-te că al tău copil sau elev ştie foarte bine să arate rapid stânga-dreapta. Ex. “Alexandra, dă-mi, te rog, creionul albastru din stânga ta!” sau “David, ai vrea să îmi dai mingea din dreapta ta?”
Spor la exersat, zilnic un minut face mai mult decât o oră la câteva zile.
Şi, ține minte: ceva este aproape întotdeauna mai bine decât nimic.